Speranţa medie de viaţă crește conform rapoartelor Organizației Mondiale a Sănătăţii, fiind influenţată de evoluţia pozitivă a numeroși factori medicali, economici și sociali. Trăim mai mulţi ani, dar calitatea acestor ani depinde doar de noi și de stilul de viaţă avut. În America de exemplu, peste 50% din persoane își petrec ultimii trei ani de viaţă prin spitale, fiind dependenţi de îngrijire medicală de specialitate și zeci de medicamente luate zilnic.
Vedem persoane de peste 60 ani care aleargă în parc și care își trăiesc a doua “tinereţe” pentru că nu mai depind de jobul zilnic și nici nu mai au responsabilitatea copiilor. Și vedem persoane de aceași vârstă, care odată pensionate se gândesc că moartea e aproape și se comportă ca atare. Și din păcate, cea de-a doua mentalitate e mai răspândită în cazul ţării noastre. Ce face diferenţa?
National Geographic împreună cu Dan Buettner și National Institute of Aging au iniţiat proiectul Blue Zones, având ca scop să identifice comunităţile cu cei mai mulţi centenari activi din lume și să afle care le e secretul.
După ani de căutări, au identificat aceste comunităţi în sate din insulele Sardinia (Italia), Ikaria (Grecia), Okinawa (Japonia), Loma Linda (California), Nosara (Costa Rica) și le-au numit generic “the Blue Zones”. Aici nu doar trăiesc cei mai mulţi centenari sănătoși și activi, dar sunt înregistrate și cele mai puţine decese în intervalul 50-60 ani.
Care e secretul acestor comunităţi, cu oameni care la 90 de ani merg pe bicicletă sau intră în sala de operaţie ca medic, și nu ca pacient?
În primul rând, locuitorii acestor comunităţi au o dietă bazată pe plante, în care leguminoasele sunt nelipsite. Carnea este consumată rar, în medie de 5 ori pe lună. Nucile și migdalele sunt în schimb gustări zilnice, valabile în toate aceste comunităţi. Micul dejun este masa cea mai voluminoasă, cantitatea de mâncare scăzând cu fiecare masă luată de-a lungul zilei. Consumă alcool moderat, de obicei un pahar de vin în timpul mesei și dorm 7 ore pe noapte, cel puţin 5 zile pe săptămână.
Fac mișcare zilnic, dar se mișcă natural, în aer liber. Lucrează în grădina cu legume sau parcurg distanţe lungi pe jos, de multe ori cu animalele la pășune. Totul decurge natural, în ritmul zilei și al vieţii, fără să se gândească la câte calorii ard pe oră și fără să își verifice pulsul pe ceasul de la mână..
Modul lor natural lor de a fi nu se limitează doar la alimentație și activitate fizică. La fel de importantă este și atitudinea lor față de îmbătrânire.
Acești oameni știu care le e scopul în viață și trăiesc în linie cu acest scop. În Okinawa de exemplu, nu există cuvânt pentru “pensionare”. Au in schimb cuvântul ikigai, echivalentul pentru “scop în viaţă”. Fiecare om are propriul lui ikigai, indiferent dacă acesta este să înveţe copii karate, să își crească stră-strănepoţii sau să ajute comunitatea.
Comunitatea este un factor central în Blue Zones. Vorbim de fapt despre grupuri de prieteni, care se întâlnesc regulat, împărtășesc aceleași idealuri, pasiuni și se ajută între ei. Și ca să dau un exemplu, revenim tot la Okinawa, căci aici copiii sunt crescuţi în grupuri de 4-5, având vârste similare și formând ceea ce ei numesc un moai. De cele mai multe ori, moai-ul își păstrează componența și după 80 de ani.
În Blue Zones oamenii au în comun o credinţă, însoțită de anumite practici spirituale. Ceea ce presupune atât întâlniri regulate, ce reîntregesc comunitatea, dar și anumite ritualuri, care au de fapt ca efect reducerea stresului.
Poate că citind despre aceste comunităţi ţi se pare că sunt undeva izolate pe aceasta planetă, departe de realitatea noastră înconjurătoare. Dar dacă ne gândim la bunicii noștri și la stilul lor de viaţă, ne dăm seama că au multe lucruri în comun. Munceau mult pe câmp și în gospodărie, consumau carne doar duminica, iar mâncarea era mereu proaspătă, direct din curte: legume, fructe, carne, cu minimul de alimente procesate, de cele mai multe ori conserve puse tot de ei peste iarnă.
Fără să ne dam seama, ne-am îndepărtat de origini. Avem acces la mai multe informații, tehnologie, dar din păcate, și în acest caz, mai mult nu înseamnă neapărat și mai bine.